luni, 5 octombrie 2009

Teatrul de improvizaţii

Bună. Numele meu este Maria, şi azi am vrut să merg iar la teatru, dar lumina era stinsă.
Eu am văzut lumea chiar dacă nu am ieşit niciodată din cartierul Drumul Taberei (unde e mereu toamnă). Am văzut-o de multe ori, la teatru.
Prima oară când am descoperit teatrul mă plimbam prin nisip. Şi deodată am început să urc scările. "Bună seara, domnişoară, îmi permiteţi să vă arăt lumea?" Am ajuns într-o sală mare. Eram sus, pe scări şi jos se vedeau luminile oraşului. Am văzut atunci o bătrână care, în ziua de Crăciun, nu avea cozonac.
De atunci m-am dus mereu în clădirea de nisip al teatrului. Avea o cortină mare şi grea. Şi roşie. Am văzut multe piese şi adeseori ieşeam confuză de acolo. De multe ori nu înţelegeam subiectul, dar de cele mai multe ori îmi scăpau personajele, aproape în totalitate. Se întâmpla să ies de acolo cu totul altfel decât intrasem. Mintea mea era atât de răvăşită de ceea ce tocmai văzusem, încăt îi lua chiar zile în şir să îşi recapete liniştea de dinaintea spectacolului, căci indiferent de ce trăisem până atunci, când urcam scările de nisip nu mă gândeam la nimic. Mintea mea era ca un rezervor gol, iar teatrul o umplea cu piesa din seara aia. Apoi drumul spre casă era cel mai agitat. Toate zburau haotic prin capul meu, se loveau de cutia craniană ricoşând din ea şi lovindu-mi ce nimereau: creierul, osul frunţii, tâmplele, mecanismul intern al urechii, reuşind uneori chiar să mă facă să-mi pierd echilibrul sau să respir mai greu şi mai repede.
Azi am vrut iar sa merg la teatru. Nu am mai fost de atâta vreme, ba chiar am crezut că cortina mare şi roşie mi-a uitat chipul. Am fugit stângaci prin nisip până la locul meu dintodeauna. Acolo unde chipul ţi-e luminat iar restul corpului îţi rămâne în totalitae umbrit. Atunci brusc mi-am dat seama că am întârziat.
Acum sunt în atobuz. Îmi privesc chipul reflectat în fereastra scăldată în lumina verde, bolnăvicioasă şi mă grăbesc să ajung la teatru. La teatrul de improvizaţii cu participare din partea publiculi.

2 comentarii: