joi, 24 septembrie 2009

Ascult...

Clasa IX E -sezonul 3-

Timpul curgea ca printr-o sita atât de fina ca parca nici nu curgea de fapt. Acum e cu doi ani mai târziu :) Sunt atât de departe, abia ma vad, o silueta negricioasa printre copacii uriasi. Abia mi se disting trasaturile, iar trairile pultesc în jurul meu.
Ferestrele. Tencuiala. Varul de pe pereti. Placile mari de faianta. Dulapurile. Balamalele de la usa. Îmi povestesc întâmplarile prin care am trait, iar eu le ascult fascinata, sa nu ratez vre-un detaliu. Figuri plutesc prin jurul meu. Si ele îmi povestesc si astfel îmi devin din ce în ce mai cunoscute. Îmi place sa aflu despre mine. Si aflu în fiecare zi, sti, nu le mai tace gura. De asta îmi place sa ratacesc pe holuri, sa urc si sa cobor scari doar pentru a ajunge la un alt etaj si sa aud despre o alta bucatica de mine.
Si Nichita îmi vorbeste, si îmi place grozav sa-l ascult. Îmi spune unele chestii care miros atât de puternic a vise... Vai, si despre vise îmi place tare mult sa ascult. "Timp suspendat, tie, copilarie, vazduhu-ti lingea talpa si gleznele." Vise catarate prin copaci. Vise sarind prin ploaie. Vise cu miros de cozonac. Vise care se joaca cu pisici. Vise care viseaza...
Îti zic, prin vise nu te poti pierde, întotdeauna e mai e cineva care viseaza si-ti arata drumul bun, prin vise. În lumea asta rea poti sa te pierzi, iar pe aici nu te-ajuta nimeni, îi fiecare pentru el...