"Sunt Costin. Poate un tu, un EL, care caută şi se caută. Povestea mea e povestea unei căutări. A unui ideal. Fiecare îşi construieşte drumurile sale, şi fiecare face alegeri care îi influenţează, mai târziu, viaţa. Totul a început într-o noapte. Când am avut un vis, Am văzut, simţit, perceput pe cineva pe care nu cunoscusem încă. Trăsăturile EI s-au imprimat adânc în conştiinţa mea. A doua zi am ştiut că o visasem pe EA. Pe cea care îmi e sortită. Care m-ar putea clădi. Sau dărâma. Atunci mi-am dat seama că există mai multe ele dar o singură EA. Cu toate astea, am fugit. Am alergat în braţele tuturor femeilor pe care le-am întâlnit în cale, căutând-o. Aşa am devenit Ultimul Super Erou. Un erou modern, fără cal şi sabie. Un "zburător" cu foc în priviri care le face să viseze. La ce? Nici ele nu ştiau. Le minţeam, le minţeam atât de frumos... sau poate se minţeau singure. În mintea mea, figura EI şi senzaţia din vis rămăseseră ca o trăire din trecut pe care nu o mai puteam uita. Am căutat-o în altele. Două ţâţe bronzate au încercat să-mi demonstreze că superfemeile există. Credeam că e un mit, dar era doar o iluzie. Care s-a spulberat la fel de repede cum a apărut. Motivul? Oare aveam nevoie de motive? EA îtârzia să apară. Aşa că m-am refugiat în braţele altei fete. Întregul meu univer interior a devenit al ei. Dar gândurile ei erau îndreptate spre ea însăşi. Îi plăcea să arunce, în joacă, cu sentimente, senzaţii şi idei egoiste, măşti care zâmbeau atât de larg...Am plecat iar. Am renăscut în braţele altora, mai puternic ca niciodată. Ultimul Super Erou se afla în mine. Devenisem o proiecţie a speranţelor tuturor femeilor pe care le întâlneam. În sufletul meu crescuse deja un furuncul. Şi anii au trecut. Egoista s-a întors şi întregul ei univers interior era îndreptat spre mine. Însă ochii mei se uitau de în altă parte. Am crezut că o pot clădi pe EA din senzaţiile de ploaie şi soare oferite de două femei. Atunci mi-am dat seama că numai EA, singura, poate să facp sa plouă într-o zi cu soare. Ştiam că, probabil, nu căutasem unde trebuie şi că va trebui să o caut cu adevărat. Asta s-a întâmplat într-o zi care mi-a schimbat viaţa pentru totdeauna. Şi nici măcar nu o căutasem. A venit EA singură. Vorbea foarte mult. Prea mult. În mintea şi vocea ei era o avalanşă de gânduri şi idei care mă învăluia. Am simţit-o în mine. Nu ataşată de mâna mea ca celelalte. Îmi plăceau foarte mult ochii ei, sfârcurile ei, visele, gândurile, felul cum păşea în viaţă. Uşor timidă, dar extraordinar de puternică. A existat şi un moment de pierdere. Să te trezeşti în fiecare dimineaţă cu un pui paranoic lângă tine nu e uşor. Sunt sigur că mulţi au trecut prin asta, fie că îi cheama Cosmin sau Adrian, toţi s-au trezit, la un moment dat, în situaţia asta. Aşa că m-am pierdut. Am început să fug. Atunci, în paharul EI de tristeţe au început să curgă lacrimi. Picături de lacrimi. Care se aflau în EA din totdeauna. Aşa îi spuneam: Picătura sunt eu, şi am fost în tine dintotdeauna. Existenţa ei se afla la graniţa dintre ceea ce credea despre viaţă şi ceea ce i se întâmpla cu adevărat. Era foarte frumoasă, geloasă, prea deşteaptă. Ochii, ochii aceia se pierdeau în mine. Şi eu în ei. Numai că, dacă ţii o pasăre prea mult în colivie va dori să iasă. Iar eu nu aveam de gând să-i dau drumul din mână şi din mine. Aşa că a plecat. În ziua când a fugit viaţa mea s-a schimbat pentru totdeauna. Iar EA, a rămas ca un tatuaj făcut la beţie. Pe care refuzam să-l şterg. Atunci mi-am dat seama. Dragostea mea o distrugea. Şi oamenii au aşa o predilecţie de a distruge din prea multă iubire... Şi noi ne iubisem mult. Mult prea mult. Mi-am luat rucsacul în spinare şi am plecat. Unde am văzut cu ochii. Să scap de EA, de imaginea EI, de tot ce se întâmplase cu noi. Fugeam de noile amante şi în acelaşi timp cu ele. Să scap de frustrări. Să scap de mine. Nici nu ştiam unde merg. Dar mergeam. Tot ce vroiam era să o uit. Ce a rămas în urmă? Poate Eroul. Poate şirul acela interminabil de femei pe care le-am minţit atât de frumos şi care se hrăneau cu mine. Cu minciunile şi cu visele din mine. Dar oare exista un final? Un Final (im)posibil? Oare la capătul acestui drum între mine şi mine va apărea EA? Căutarea mea a început când m-am născut şi poate că nu s-a terminat niciodată. Sau poate că s-a încheiat deja."
Ţapinarii, Naraţie - Ultimul Super Erou
