Patru roţi la carul mare.

Una, una este luna.

Pentru că noi ne iubim în ciuda unei perspective a eternităţii în focurile iadului.

Două mâini copilul are.

Pentru că noi nu-l înţelegem pe Nichita cu capul, ci cu sufletul.

Trei crai vin din departare.

Pentru că pentru noi, Apeiron zâmbeşte :)

Cinci degete la o mână.

Pentru că noi nu ne căutăm în cuvinte, noi ne căutăm în priviri.

(Pentru că mă simt Fantastic azi.)

"Sunt câţiva morţi în oraş, iubito."

Peste tot lumea moare.
În accidente de masină,la prăbuşiri de avioane.
În incendii, în inundaţii.

Copii mor de foamne.
Bătrâni mor la colţuri de stradă.
Ţigani mor în intersecţii.
Mor în războaie.
Mor împuşcaţi de hoţi, de armată, de amanţi.
Îşi pierd mâini în explozii şi ochi în accidente.

Oameni mor în furtuni, pe mare.
Oameni mor de cancer, de SIDA, de tuberculoză.
Oameni mor pierduţi prin locuri pe care nu le cunosc, muşcaţi de animale pe care nu le cunosc.
Oameni mor departe de casă.

Copii se nasc cu inima slabă, cu plămâni nedezvoltaţi.
Copii se nasc orbi, sau surzi, sau muţi.
Copii se nasc făr-o mână, sau cu picioare lipite.
Copii se nasc dar fără să poată să meargă vreodată.
Copii se nasc în familii fără casă, fară pâine.
Copii rămân fără mamă, fără tată, fără un nume.

În lume bărbaţi îşi omoară soţiile şi copiii cu puşti sau topoare,
profesori îşi pipăie elevele la ore,
fete sunt violate de scârboşi nenorociţi fără scrupule,
copii sunt puşi de părinţi să cerşească.

Pân-acum oameni au murit schingiuiţi, torturaţi, împuşcaţi, biciuiţi.
Cei puternici au ales să-i extermine pe cei slabi.
Cei mulţi, pe cei puţini.

Peste tot lumea moare.

Uită-te în oglindă, te vezi?
Deschide geamul, auzi păsările?
Ieşi afară, poţi să ajungi până la uşă pe picioarele tale?
Ai ce mânca, nu? doar ai calculator.
Ai cu ce să te îmbraci, nu?
Poţi să respiri, poţi să-ţi foloseşti mâinile, ficatul îţi merge cum trebuie?
Uite-te la lume cum moare şi spune-mi, mai poţi să te consideri nefericit? :)

Protest împotriva cretinizării populaţiei :)

Petiţie
Ne întoarcem în epoca de îmbecilizare şi neutralizare a intelectului?

Liceeni - Scrisoare către Tudor Chirilă

- "Pune-ţi o dorinţă!"
- "Vreau să schimb lumea!" :)

Cine sunt eu? Eu am şaispe ani, ce-am să pot să scriu eu? Ce să vă zic eu care să va schimbe? Ce-am să zic?
Că trebuie să iubim? Că suntem din Dumnezeu, în Dumnezeu? Că credinţa nu are nevoie de dovezi, că dac-am avea dovezi n-ar mai fi credinţă, ar fi încă un automatism cert în creierul nostru îmbâcsit? Ca nu trebuie să plecăm de-aici, să nu, să nu, să stăm, să găsim oameni buni, să facem ceva? Că trebuie să visăm? Nu ştiu, vezi? Nu ştiu ce să le zic. Dar frige, frige ceva în pieptul meu.
Nu vreau să plec de-aici! Nu vreau să fug! Aş vrea atât de mult să schimb lumea. Vreau să învăţ să schimb lumea. Vreau să fac bine, mult bine. Nu-i nimic mai frumos de-atât. Să faci bine. Să iubeşti. E atâta lucru, Doamne, să iubeşti.
Strălucim, trebuie să strălucim.

"Remember when you were young, you shone like the stars."

Shine on you crazy dimond!

Vreau o forţă. Aş vrea să mai cunosc o persoană care să îşi dorească atât de mult asta. Să trăiască pentru asta. Nu vreau planuri, nu acum, nu concreteţe, hei, mai e timp, cel puţin aşa cred, dar vreau sentiment.
O prietenă bună mi-a citit scrisoarea ta. A citit-o în clasă, la ora de dirigenţie. Nimeni nu a zis nimic. Voiam să ţip! Să râd, să plang, să sar, să urlu, "Heeeei, unde sunteţ?" Haide, haide, haide să schimbăm lumea.
De ce idealismul este considerat naivitate?
"O să-ţi treacă."
De ce? De ce să-mi treacă? E în mine, acolo, adânc. Vreau, vreau să fac ceva!
"Asta e! În ţara asta trăim, n-avem ce face. Ce putem să facem noi? Nu vezi că fac ce vor, nu se poate, nu se poate!"
Asta ne omoară, cuvintele astea distrug tot, omoară. Dacă nu s-ar fi putut face niciodată nimic, naiba ştie unde eram, toţi sclavi şi-un scârbos împuţit ne-ar fi condus pe toţi.
Oameni care s-au gândit să schimbe lumea au înnebunit, aşa e, dar cei care au schimbat-o au ajuns sfinţi :)

Tăcere şi resemnare.
Asta vor de la noi. Să credem că nu însemnăm nimic. Totul e atât de mare, vor să ne strivească, să nu mai gândim, să tăcem naibii în văgăuna noastră plină de căcat. Vor să nu ajutăm, să nu iubim, să nu împărţim, să nu facem bine, să nu visăm, să nu credem în nimic. Şi când nu crezi în nimic ajungi un gol, un mare gol. Un rahat de gol. Trăieşti ca un gol şi mori ca un gol. Da, şi mori fără să faci nimic. Fără să ajuţi o bătrână să urce în autobuz, fără să dai un covrig unui ţigănuş din intersecţie, fără să dăruieşi o floare, fără să iubeşti marea, fără să ştii că ai încercat, fără să ai bucuria imensă că ai contat, fără ca cineva să zică vreodată despre tine că ai schimbat ceva în existenţa lui.

Să ajuţi oameni răi să devină buni. Dar nu pentru că sunt răi cu tine, ci pentru că sunt doar răi.

Să te doară tristeţea, nepăsarea.

Atunci când simţi că te doare, dacă laşi numai durerea să te macine, ajungi la depresie şi de acolo inevitabil la resemnare. Nu, asta ar fi groaznic. Resemnare. Să crezi că nu poţi şi să laşi asta să se instaleze atât de bine în tine încât nu mai vezi lumina pe care o emani. Căci luminăm, ştii, diamante, suntem tineri. Asta e atât de frumos. Şi nu numai pentru că putem să dansăm pe mese şi să bem tequilla până ajungem sub ele, ci pentru că acum se poate. Acum lumina e atât de puterincă, Doamne, atât de puterinică.

"În lume guvernează dreptatea!" În timp ce fugeam printre maşini cu o umbrelă roşie în mână am simţit că ăsta e adevărul. Nu minciuna, nu mizeria, nu ipocrizia, nu hoţia, nu nedreptatea. Lumea stă pe umerii intelectualior cu iniţiativă. Doar ăştia îl determină pe Dumnezeu să nu ne radă de pe faţa Pământului ăstuia pe care îl omorâm pe zi ce trece. Cine există cu adevărat? Rahaţii ăştia cu Jaguaru la poartă? Ăştia care nu ştiu decât legile portofelelor lor? Cine face lumea să meargă mai departe? Nu cei cu mintea limpede? Nu cei care vor ceva mai mult?
Să vrei mai mult, mai mult decât cenuşa oraşului astuia care moare, moare dacă nu ne oprim puţin din graba noastră, din tema la chimie, din variantele de bac, din WOW, din vorbit la telefon şi ne întrebăm "Ce naiba vreau eu să fac cu mine?"
Ce vrei? Vrei o casă cu etaj? O piscină? Vrei o maşină mare şi scumpă? De ce? Pentru ce? Ce faci când în tine e mai gol decât în cel mai adânc abis? Ce faci, căci sufletul tău e mai sterp decât cel al unui copil amărât care moare de foame într-un gang din centru şi care nu ştie ce e aia Maserati sau Aston Martin.

Şi poate te gândeşti, dacă e aşa atunci de ce ei ajung la TV, nu acei oameni buni? Poate chiar ca să ne revoltăm noi, să se adune atâtea în sufletele noastre: borduri, Elodia, reforme de învăţământ de căcat, gunoieri cu milioane în bancă, defrişări, autostrăzi împuţite, nenoriciţi care violează copii, bombe atomice, războaie! Poate-s pentru noi să le vedem şi să le aruncăm la gunoi, în nici un caz să le suportăm, să ne obişnuim cu ele.

Azi a nins la noi în cartier :) Vreau să simt tot din jurul meu. Ştiţi figurile acelea ale oamenilor din autobuze, aceia cărora li se citeşte resemnarea, abdicarea la viaţă pe chip. Pentru ei, să-i facem mândrii, să arătăm că existăm pe bune!

Ce pot să zic eu? Oare chiar ce îndrug acum are vre-un efect? Oare? Doamne, vă rog, străluciţi!

Ajută-mă! Pune-ţi o dorinţă :)
*Scrisoarea asta nu e pentru Tudor Chirilă. E pentru voi :)*

Tudor Chirila - Scrisoare către liceeni

"Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveti o sansa. Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca-cola si bananele si am crezut ca daca noi citim, si ei vor citi. Si ca toti vom progresa si tara o sa aiba scapare. Noi ne-am inselat. Unii dintre noi au plecat de aici. Castiga bani acolo si tanjesc dupa orasul asta imputit. Voi insa, voi aveti o sansa. Voi, aveti sansa.

Nu va ganditi la furat. E calea cea mai simpla. Stiu ca ati aflat ca asa te imbogatesti. Daca ai pamant sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre tva si cum ai putea sa-l furi, dar nu va e inca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult, cu atat se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar n-aveti ce inseamna un Bucuresti in care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri. Nu e nici o sansa.

Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti o sa reusiti. Unul singur dintre voi va fi mancat. Zece insa, s-ar putea sa reusiti. Ganditi-va de pe acum sa-i inlocuiti. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati. Dar nu cu gandul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii. Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi? La ce-ti foloseste un Lamborghini cand n-ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundatii?

Nu va dusmaniti profesorii. Sunt oameni amarati, din ale caror drame puteti invata. Isi dau priceperea pe un salariu de nimic si va invata carte. Nu va bateti joc de ei. Au muncit, si nu e vina lor ca parintii vostri s-au descurcat mai bine. N-aveti nici un drept sa-i dispretuiti. Nu le sunteti superiori. Banii parintilor vostri nu va reprezinta. Va reprezinta doar ceea ce puteti scoate pe gura. Aveti grija ce scoateti pe gura. Vremea pumnului si a bodiguarzilor a trecut. O sa calatoriti, iar copiii francezi invata carte, englezii la fel. Va confruntati cu o lume care acum e mai deschisa decat oricand. Hotii de la putere nu sunt in stare sa va spuna cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer in Sarmanul Dionis si nici de ce este Eminescu un romantic intarziat. Foarte putini o sa va spuna cine a pictat Cina cea de taina si de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca sa faca un mare film. Ei vor sti doar sa va invete sa furati. Iar calea asta, mai devreme sau mai tarziu, se va infunda si ne va asfixia copiii.

Nu va mai luati dupa ziare. Nu dau doi bani pe generatia voastra, nu va dati seama? Pentru ei, cu cat sunteti mai prosti, cu atat le va fi mai usor sa va vanda orice cacat. Iar cacatul pe care il veti cumpara va fi obtinut de la prosti, platiti pe masura. Adica prost. Eleva porno este un exemplu. Nu cititi ziarele. Cititi cateva, cele care va informeaza. Nu marsati la orice promotie. Fiti mai selectivi.

Nu fumati iarba si nu va dati in cap cu alcool, cu orice pret. O sa le dati apa la moara incultilor si hotilor de la putere. Le va fi mai simplu sa va catalogheze drept o generatie de distrusi, iar banii destinati salvarii voastre, ii vor fura. E timp si pentru iarba, e timp si pentru tequilla. Acum insa trebuie sa invatati, pentru ca in curand nu va mai fi timp pentru asta, caci veti intra in viata adanc de tot, si e mai rau ca in jungla. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.

Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe, cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita, orice lectie invatata, se vor aseza sub voi si va vor ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta. Europa cumpara inteligenta. Romania nu cumpara nimic pentru ca hotii nu construiesc, hotii fura. Nu uitati ca va fura pe voi si asta trebuie sa va opreasca. O sa auziti toata viata de Napoleon si de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii vostri nu vor sti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.

Sunteti tineri. Nu va ganditi ca sunteti slabi. Puterea voastra sta in curatenie. Sunteti curati, n-au apucat sa va manjeasca, dar daca dintre voi nu se vor ridica luptatorii, o sa va improaste cu noroiul strazilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picatura de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie sa schimbati asta. Care e calea? Sa cititi. Literatura universala o sa va invete sa deosebiti Binele de Rau. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toti deosebesc Binele de Rau. Din prezentul amaratei asteia de tari nu puteti invata Binele. Binele puteti fi voi. Si cu cat veti fi mai multi buni, cu atat veti sufoca raul. Nu e imposibil. Dati scrisoarea asta mai departe. Deveniti buni, mai buni, cei mai buni si raspanditi-va precum lacustele.

Nu-i invidiati pe oamenii cu bani. Nu va faceti modele din baietii de bani gata, din baietii de oras. Dupa treizeci si noua de ani le va ramane doar o lista lunga de femei. Or trofeele astea sunt trecatoare. Cand imbatranesti si trofeul tau va fi o baba. Dupa asta vine singuratatea. Voi aveti sansa sa lasati ceva in urma voastra. Banii nu sunt Calea. Priviti unde ne-a adus setea de bani.

Nu va resemnati, asta nu duce nicaieri. Capul plecat, sabia il taie. Protestati, luptati, protestati. Cu scop, insa. Nu degeaba, ca altfel se transforma in latrat. Invatati legile. Invatati-va drepturile. Atunci veti sti cand are cineva voie sa va legitimeze. Veti sti cum sa luptati, daca veti sti legile. Apoi o sa vedeti ca legile sunt proaste. Si veti intelege ca trebuie sa le schimbati. Pare greu si cere timp. Dar, Doamne, voi aveti timp si pentru voi nimic nu e greu. Voi nu intelegeti ca SUNTETI SCHIMBAREA? Daca voi lasati tara asta pe mana hotilor, atunci, de-abia copii vostri vor mai avea o sansa! Caci sansa vine o data la o generatie. Noi am pierdut. Cativa dintre noi, si nu suntem putini, va putem ajuta. Noi suntem Fomila si Setila, dar voi sunteti Harap-Alb. Alegeti dintre voi pe adevaratii lideri. Sa-i alegeti si sa nu-i invidiati. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar si cosmarul. Vor fi salvatorii vostri, dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi. Si trebuie sa-i cautati de pe acum. Uitati-va unii la altii in fiecare zi si cautati-va capitanii. Altfel veti pieri o data cu noi. Si atunci portile libertatii ne vor fi inchise si EI vor castiga. Cine sunt ei? Stiti foarte bine. Ii vedeti in ziare, in fiecare zi.

Salvati-va! Salvati-ne! Este o singura cale! Lupta cunoasterii!! Si cand veti fi castigat lupta cunoasterii, de-abia atunci veti cunoaste sa luptati cu adevarat!!!

Nu va amagiti cu prezentul... Salvati-va in viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceti?"

Domnului profesor Săndoiu

Pentru că e cel mai tare prof de filosofie.
Pentru că ştie că nu ştie nimic.
Pentru că ştie că "când eşti prost nu ştii că eşti prost."
Pentru flauturi şi strana coriştilor.
Pentru că a facut petiţie împotriva uniformelor.
Pentru că ştie că e o tâmpenie ca elevii şi profii să aibă scări separate.
Pentru că urăşte paseismul (i.e. orientare exagerată spre trecut , idealizare a acestuia).
Pentru că iubeşte elevii.
Pentru că de ziua lui cel mai mult îi place să predea.
Pentru că nu îl deranjează dacă mănânci în ora lui.
Pentru că ştie că şcoala trebui să modeleze minţile, nu trupurile.
Pentru că face ce îi place.
Pentru că uită întotdeauna de ceas.
Pentru că hrăneşte pisoii vagabonzi.
Pentru că iubeşte câinii.
Pentru că ştie că dacă nu faci ce-ţi place eşti slugă.
Pentru că nu îşi dă niciodată calendarul înainte.
Pentru că fumează doar 15 ţigări pe zi.
Pentru că mă ascultă când îi zic să nu le fumeze filtrul.
Pentru că inventează cele mai absurde propoziţii şi scenarii.
Pentru că îi plac brazii până în tavan.
Pentru că îl preocupă că nu ai unde să parchezi la capătul "lu' paş'unu".
Pentru că ascultă muzică simfonică în maşină.
Pentru că recunoaşte şi apreciază calităţile morale.
Şi pe cele intelectuale.
Pentru îi place cafeaua tare.
Pentru că are acvariu şi o scoică uriaşă.
Pentru că îşi adoră soţia.
Pentru că îi place să i se spună "profu' ".
Pentru că are o sabie cu care se joacă în bucătărie când predă.
Pentru că ar veni cu o minge de fotbal la şcoală.


Pentru că e Săndoiu şi îmi pare rău pentru cei ce nu-l au/nu l-au avut/nu-l vor avea vreodată ca profesor.

Ceainăria Cotroceni

Şerbet.
Da.
De când, de când n-ai mai mâncat şerbet? Cu linguriţa şi cu apă?
În Cotroceni au :) Şi o sută de ceaiuri.

Uşurel pe strada Gheorghe Marinescu, aia de la academie către Grădina Botanică, pe un gard de piatră scrie, aşa, foarte discret Ceainăria Cotroceni. Curte plină de fiare, uşă veche, murdară, scări înguste. După o uşă de lemn cu geam te cuprinde, aşa, ceaiul. Te cocoţi pe scara de lemn. Sus, perne. Pe masă o carte cu toate felurile de ceaiuri. Prăjiturele ieftine, un plus. Şerbet (ei, puţin cam moale dar e ŞERBET). Muzica perfectă, alternativ soft rock.

Şi aşa, acolo, sus, lângă un Christmas Tea în februarie, am mâncat din nou şerbet. Dulce. De portocale.
"Unde eşti copilărie cu şerbetul tău cu tot?"

The sky is ours

"Fumatul interzis în tren"
Nu ne pasă, noi ne iubim :)